Despre mândrie

         Dumnezeu merge desculț prin inimile noastre.Picioarele lui au răni adânci....Am adunat în noi atâtea pietre!Colțuroase pietre....Am crezut câ suntem mai puternici așa, mai importanți , mai "grei" și poate mai fericiți.Am vrut să fim sau am crezut că suntem  CINEVA și am uitat cum e să fii OM.Aceasta-i marea noastră problemă.De fapt  de mii de ani nu ne-am schimbat prea mult.Avem aceeași tendință de involuție îmbrăcată în aceeași grotescă și țipătoare haină- MÂNDRIA.

         De multe ori mândria  a însemnat pentu mine vârful recunoașterii de sine, aveam nevoie de ea cum are nevoie copilul de ceva dulce .Credeam că mă hrănește și mă ajută să "cresc" .De multe ori îmi dădea tărie și motivație, îmi marca teritoriul sau îmi slujea drept cărjă atunci cănd,ologită sufletește de eșecuri și neputințe,vrei nu vrei trebuia să merg mai departe.Mă foloseam de ea până ce ajungeam să o confund cu speranța, chiar dacă aceasta însemna doar  un vis cu cai verzi pe pereți.                                                                                           

        Mi-a trebuit mult timp să înțeleg de ce trebuie să urăsc măndria.Și tot atăt de mult mi-a luat,să văd exact unde mă aflu și de ce sunt așa.A trebuit mai întăi să mă desfac în mii și mii de bucățele pe care să le examinez atent.Fiecare bucată, un timp, un loc, o greșeală ,din care am învățat ceva atunci sau poate nu.Și am încercat să mă refac doar Eu cu Mine și nu am reușit,Eu nici măcar nu mai exista, era doar o reflecție a cuivâ într-o oglindă spartă.Și asta fiindcă îmi doream atăt de mult să fiu CINEVA .                                                                    
       Eram confuză și aveam nevoie de un punct din care să încep, corect de data aceasta,să mă redefinesc. Mi-am dat seama că trebuie să renunț la Cineva-ul din Mine și să-l înlocuiesc cu Dumnezeu.Și pentru prima oară am început să mă simt împăcată și liniștită și bucățile acelea din mine ce nu-și găseau locul, au început să se așeze,una căte una și să semene a Om și a Eu și a Dumnezeu .