vineri, 28 martie 2025

Balada românului fără de glie

E- atât de trist , atât de greu
Când esti intr-o vâltoare
Să -l scoți pe Eu din Dumnezeu
Și să îl faci IERTARE !
Să spui mulțam când ești scuipat 
Pierdut în diferențe 
La întrebare condamnat
Un prințișor în zdrențe .
Dar  paralel și deloc greu
Când haita te-nconjoară  
Să -i scoți un ochi lui Dumnezeu
Și să te plângi ,,N-am țară ! "
Ai stat cu mămăliga-n păr amar de ani
Înțepenit pe-o bancă anemic paraleu
Sperând la bunăstare , fericire , bani
Păcat că n-ai sperat la Dumnezeu !
Că de sperai aveai acum măsură 
În orișicare  lucru și țara ți-o păstrai 
Viteaz erai și nu doar bun de gură 
Ia vezi acum in traistă ce mai ai !?
Și înainte să tot strigi la Dumnezeu dreptate
Că tu cel oropsit e musai să fii ajutat,
Să te gândești la sacul cu păcate
Pe Dumnezeu oare l-ai respectat?
Și crezi că meriți ajutorul lui ? 
Credința fără pocăință este goală 
Și vei primi o mare poftă-n cui .
În '89 era traiul greu
Dar țara era bine și nevândută încă 
La revoluție te-ai agățat de Dumnezeu 
Suind a ta credință sus pe stâncă
Dar i-ai zis ,,Pa !" apoi cu sacii în căruță 
Avorturi , nepăsare și curvii la greu
Hoție , lașitate , și fundul de maimuță 
Lipsit de-orice rușine l-ai etalat mereu .
Să rabde Dumnezeu cât ai fi vrut ?
Acum plătești prin toate tot păcatul 
Să fii smerit n-ai fi putut 
Că te încurcă treabă cu iertatul .
Ai stat și ai privit cum moare ,
35 de ani  o Românie 
Ți-e greu acum cu lanțuri la picioare.
Ți -ai amintit că ai veșmânt o scumpă ie ,
Ai murdărit -o însă  ca pe-o salopetă 
Crezi că te simți acum legat de glie 
Și crezi că deșteptarea ta este completă ?
Române , atâția ani n-ai vrut să înțelegi 
Că trebuie să te ridici dacă mai ai onoare
O țară nu se apără cu blegi
Și cor de bocitoare .
Că trădător de țară nu e doar acela 
Ce-o vinde pe doi lei , ci ești chiar tu
Ce-ai stat nepăsător când ți s-a luat parcela
N-ai apărat -o , n-ai spus nu .
Acum te plângi că nu mai ai nici libertate
Bine era de-ai fi știut mereu ,
Trădarea - ncepe de la lașitate
Dar izbăvirea vine de la Dumnezeu 
Așa că măi române fără glie
De vrei să-ți iei puterea înapoi 
Pune - l pe Dumnezeu în tot ce o să fie
Și -n tot ce faci ca roditor altoi
Și-ncepe-a te ruga cu stăruință 
Din rugă -n rugă neamu -ți vei schimba
Și ai să vezi că de-ai avea credință 
Tot iadul tău de cer se va -mbiba .
Și  n- o să mai existe -ntr-al României trunchi
Nici dezbinare nici fărădelege
Și dorurile ei de-i strânge -ntr-un mănunchi
În piept o  să iți bată o inimă de rege .
Așa că du-te după glia ta la Domnu-n poală
Și veselește -te că poți să mai îndrepți 
Căci viața -i binecuvântată școală
Ce vrea ca să ne scoată din rău mai înțelepți.
Nu mai  urî române , ura doare
Și n-are - nțelepciune  și -i fără de folos
O cumpătată vorbă îi cu impact mai mare
Decât o-njurătură  sau un picior în dos 
E atât de trist , atât de greu
Și trebuie răbdare 
Să -l iei pe Eu din Dumnezeu 
Și să îl faci IERTARE !




vineri, 10 ianuarie 2025

Tramvaiul spre Dumnezeu

    Era iarnă, așa cum erau iernile până acum vreo 15 ani cu multă zăpadă .Trebuia să ajung cu fiica mea la cabinetul medicului ortodont din Ploiești Vest .De fapt era doctoriță și nu mai rețin cum o chema .
   Am plecat pe întuneric din Băicoi și tot pe întuneric am luat tramvaiul în Ploiești. Aglomerație .... Mă țineam de bara de lângă  coborârea din tramvai... lângă picioarele mele o geantă nefiresc de lungă , nu știu ce ar fi putut fi in ea dar acolo ar fi putut încăpea lejer un copil de 12-13 ani in poziția întins atât era de lungă . Ușile s-au deschis și pe trepte a apărut un cerșetor . Era bucuros că a putut urca in tramvai și-a scos rapid de pe mâini  mănușile fără degete și din buzunar a scos o bucată mare de franzelă . Mâinile lui erau tare murdare și contrastau puternic cu albul franzelei din care mușca  cu poftă  Hainele stăteau pe el ca foile unei cepe  straturi murdare și bănuiesc nefolositoare fiindcă nu aveau cum să-i țină de cald fiind atât de impregnate de murdărie , transpirație , mai ales sarea din transpirație . Dar n-avea în el nici urmă de tristețe și nu-i pasa că mirosea tare urât . Dimpotrivă părea că ar fi câștigat un premiu .
    M-a uimit fața lui albă cu câteva riduri în colțurile ochilor  ...era curată și avea o barbă lungă și neagră   care contrar așteptărilor mele nu era incâlcită nici murdară   ci deasă și lucioasă  și ușor ondulată  spre margini.
 -  Dă -te jos măi nesimțitule ! Ce faci ? Ai bilet , ai bilet mă ? a răsunat ca un tunet vocea domnului de lângă mine 
 -  N-am , de unde să am ? zise cerșetorul senin ridicând din umeri 
-  Păi daa , eu mi-am luat bilet și pentru geantă  și tu .... te urci așa ...  și mai mai miroși și în halul  ăsta ...
   Cerșetorul ridică din nou din umeri  terminând și ultimul dumicat .
   - Păi spală -te animalu' dracului !
   - Păi unde să mă spăl că n-am cum, nu-ntelegi
 că vin direct din canal ?
   - Nu mă interesează....hai dă -te jos , jos !
     Nu eram de acord cu domnul cu geanta .Cu toate că cerșetorul îmi mutase nasul cu mirosul 
lui , mie îmi inspira multă milă .
    Ușile s-au deschis și cerșetorul a coborât .Am coborât  cu copila de mână și eu, bulversată de întâmplare  . Și ce să vezi? Cerșetorul a alergat după tramvai și s-a urcat pe tampoanele din spatele tramvaiului cântând  ceva dintr-un cântec la modă pe vremea aceea .Dădea din mâini și din picioare ca o păpușă trasă de sfori așezată acolo pe tampoane și eu mă dădeam de ceasul morții că o să cadă , numai că tramvaiul s-a dus și ne-am dus și noi la treaba noastră.
    În cabinet în timp ce doamna doctor îi lucra in gură fetei mele am discutat pe larg despre întâmplare și am rămas plăcut surprinsă să constat că dumneaei era în asentimentul meu, ba mai mult era convinsă că omul cu geanta trebuia să îl ia la el acasă pe cerșetor si să îl spele dacă nu îi convenea mirosul .
    Ajunsă acasă după ce  am povestit soțului întâmplarea  am dat peste o altă părere 
   - Măi Mimi , s-ar putea să fie vreun aurolac că sunt unii prin Ploiesti ... și fără pungă sunt terminați .I-am luat o dată punga la unu' și i-am zis că îi dau cinzeci de mii și a zis că nu ..punga !  Îți dai seama ! Cât despre spălat , lasă -l dracului că putea să se spele dacă vroia... se ducea colo la wc-urile alea de la parcul de la Hale , acolo la subsol... și își spăla și hainele tot acolo .
    Au trecut atâția ani și azi când sunt vremuri atât de tulburi mă gândesc că toți ar trebui sa luăm tramvaiul lui Dumnezeu numai că trebuie să ne gândim bine unde coborâm de preferat la cap de linie , să nu ne pierdem pe drum și să ne facem o evaluare așa...la sânge. De fapt să ne întrebăm ce vrea de la noi vatmanul care nici măcar nu ne cere bani de bilete ...Vrea doar câți mai mulți călători sau poate vrea să facă din tramvaiul ăsta și școală și spital și loc de muncă? Dumnezeu îi vrea in tramvai chiar și pe cei ce călătoresc în afară pe tampoane ...E trist că nu vedem asta și am făcut din arătatul cu degetul un sport național. Adică  ce  urâtă -i lumea dar ce bine că eu sunt altfel și că exist în ea.
 Păcat de lume , păcat de noi , păcat de Dumnezeu !


duminică, 25 septembrie 2016

Unele răspunsuri...

.
   .Google + e ca o oază.Are poze frumoase,gânduri care mustesc de frumos și înțelepciune și din când în când doar de umor sarcastic.Oameni inimoși și plini de talent scot tot ce au mai bun din sufletele lor și pictează,pictează neobosiți zidul cenușiu și murdar al vieții, un graffiti multicolor care te-ndeamnă să pui și tu mâna pe tuburile cu  culori sau dacă nu să uiți pentru o clipă că sub vopsea  a fost cândva un zid murdar și cenușiu.E ca un pahar de șampanie Google+ pe care poți să-l bei în fiecare zi chiar dacă poate viața ți-a servit la cină o sărăcuță mâncărică de cartofi.Dar ce mai contează, frumosul există, e aici și e gata să te îmbrățișeze.
    La prima vedere tot ce-am publicat eu până acum se potrivește ca nuca-n perete cu restul postărilor
de pe Google+ și dacă ar fi să compar experiența mea cu ceva și s-o alătur celorlalte aș alege nu imagini cu demoni și îngeri ci m-aș duce cu gândul la Van Gogh și la tabloul ,,Mâncătorii de cartofi''.
   Nu am scris despre lucruri frumoase ,eu am încercat să avertizez și îi rog pe iubitorii de frumos să mă ierte că nu-mi pot folosi vorbele pentru a destinde .Mi s-a dat să trăiesc o demonizare și o trezvie în același timp,și îi mulțumesc bunului Dumnezeu că nu m-a lăsat la cheremul celui rău și mi-a arătat cum lucrează diavolul în oameni.Nu doar în mine ci în TOȚI OAMENII.Am încercat în articolele precedente să descriu influența lui  asupra psihicului  și modul în care acționează asupra organismului uman obligându-l practic să reacționeze așa cum dorește el .Am pus laolaltă experiența mea și descoperirile științifice legate de chimia organismului uman atunci când e vorba de boală sau doar de stări sufletești și-am ajuns la concluzia  că diavolul știe foarte bine  cum să lucreze cu această chimie și ne otrăvește abil din umbră Doamne ,și ce bine  știe să-și mascheze această otrăvire!S-a ajuns până acolo încât unii împătimiți ai practicii yoga să creadă că tot răul pe care-l simte omul  când se face trecerea de la corpul de carbon la corpul de cristal e firesc și nu trebuie să se teamă de aceasta(vezi articolul lui Marius Sumedrea)Oameni buni,tot răul acesta l-am simțit și eu dar s-a datorat nu faptului că mă aflam între dimensiuni și urma să urc și să beneficiez de mirifica transformare ,ci fiindcă eram victima unui masiv furt de energie care a dus la un dezechilibru chimic și energetic în organismul meu,ca să nu mai vorbim de dezechilibrul psihic în care diavolul dorea să mă afunde cât mai adânc.Nu vi se pare ciudat că toate simptomele asteniei sau a oboselii cronice corespund exact cu cele generate de ceea  ezotericii numesc furt masiv de energie sau furt de suflet?Și culmea  unii nu văd nimic grav în aceste simptome ba chiar spun că e necesar să treci prin ele  ,că sunt semnele care îți arată că ești în ascensiune către corpul pe bază de structuri cristaline , ceea ce e foarte bine,ești pe drumul cel bun și în curând vei ajunge să stabilești acel mult dorit contact cu Dumnezeu.Mare ÎNȘELARE!Yoga e cea mai mare și cea mai rafinată înșelătorie a celui rău. Chiar și cei care cred că o practică corect și că au reușit să obțină o smerenie adevărată se înșeală amarnic. Poate au devenit mai buni și mai înțelepți dar au uitat un lucru esențial.A încerca să vezi ceea ce Dumnezeu NU  ți-a dat să vezi ca om normal (aura, chakrele,ascensiunea luminii) e o mândrie care te-a aruncat de la început în ghearele celui rău.Și dacă te descurci mult mai bine și poți trece mult mai ușor peste obstacolele care înainte îți iroseau energia și te puneau la pământ asta nu se datorează ție care ai reușit practicând yoga să devii mai puternic și mai înțelept,ci vicleniei celui rău care își retrage treptat asuprirea,lăsându-te să crezi că ai intrat în grația Divinității și ai găsit în sfârșit calea spre vindecare,care de fapt e o autovindecare care vine din interiorul tău de la Sinele Suprem.Pentru că tu ai în tine puritatea divină doar ești fiu de Dumnezeu,nu?Cu părere de rău pentru cei care practică yoga nu pot să mă abțin și să nu fac o afirmație care poate pe mulți ar scandaliza.Yoga nu-i decăt o megalomanie  ascunsă bine sub masca smereniei ,un fel de masturbare a mentalului care nu-ți aduce în niciun caz mântuirea ci doar firimituri de fericire iluzorie ce par să prefigureze contopirea veșnică cu Dumnezeu Creatorul.Spun par fiindcă sunt doar o părere sau mai bine zis o măiastră înșelare a celui rău care știe să ducă cu zăhărelul chiar și mințile celor care se cred smeriți cu adevărat.Nu ai cum să fii smerit,dacă cauți să manevrezi energiile în loc să te rogi simplu ca un om normal ,cu sinceritate, iar smerenia nu se câștigă făcând meditații care chipurile îți aduc binele și liniștea în viață și care îți arată cât de dumnezeiesc e Sinele tău în loc să încerci să ai o relație adevărată cu Dumnezeu.Manevrarea energiilor e treaba lui Dumnezeu, nu a ta omule și mântuirea ar trebui să fie principalul tău scop nu destuparea chakrelor și extazul pe care crezi că-l primești de la Dumnezeu atunci când chipurile se unește cu Sinele tău. Asa e,Dumnezeu e în fiecare dintre noi dar îl sufocăm cu mândria noastră de posesori autonomi de creier, capabili cu ajutorul imaginației să facem  ceea ce Dumnezeu ar face cu plăcere pentru noi dacă l-am  ruga  cu adevărată smerenie.Nu o chakră astupată.ne împiedică să ajungem la Dumnezeu ci lipsa noastră de pocăință și pocăința presupune acceptarea jertfei  lui Cristos și raportarea a tot ce faci la această jertfă.Nu descoperirea Sinelui Suprem e dovada  că Dumnezeu ne iubește și că suntem aproape de El ci dimpotrivă smerenia adevărată care te face să-ți vezi cu adevărat  locul și păcătoșenia. Trezvia e starea care te apropie cu adevărat de Dumnezeu fiindcă îți arată în ce luptă ești angajat,care sunt șiretlicurile diavolului și care gând este cu adevărat bun și vine de la Dumnezeu.Demonii nu sunt doar niște potrivnici  pe care îi putem înlătura cu ajutorul imaginației sunt cei care ne fură liniștea, energia și încearcă să ne rupă de Dumnezeu,ne urăsc și au o răbdare și o perseverență pe măsura urii lor.Dumnezeu nu ne cere să ne folosim imaginația ca să ajungem la El ne cere doar să avem răbdare și încredere în El. căci știe cum să ne vindece trecutul,ne învață cum să trăim prezentul în curăție adevărată  și cum să primim  viitorul din mâinile lui.
   Cât despre cei care cred cu tărie în reîncarnarea sufletului bazăndu-se pe unele mărturii,cel mai vehiculat exemplu fiind cel al fetiței de câțiva anișori  care și-a dus părinții în locul unde chipurile a trăit în altă viață și tot ce povestea ea se potrivea perfect  cu realitatea,îmi fac o datorie de onoare  în a le spulbera acest mit, Diavolul are acces la amintirile unui demonizat, cunoaște fiecare clipă pe care acesta a trăit-o și se folosește cu sârg de aceasta pentru a-l îngenunchea pe cel în care Dumnezeu i-a îngăduit să intre.Viața mea  era ca un film pe care cel rău îl rula și derula după bunul său plac.,,Știu tot despre tine'' îmi spunea și îmi demonstra cu prisosință  aducându-mi în față amintiri de mult uitate 
sau pe cele pe care refuzam să mi le amintesc.S-ar putea dacă Dumnezeu ar îngădui acest lucru  ca     după moartea mea tot acest film al vieții mele( de fapt o copie  a acestui film, pentru că originalul îmi va însoți sufletul  la judecata lui Dumnezeu) să populeze  cu ajutorul dracilor  subconștientul altui muritor de rănd făcându-l să creadă că are amintiri din altă viață.
    În ceea ce privește karma, sunt încredințată  că nu există.Omul nu plătește greșelile altei vieți trăite anterior ci greșelile unicei lui vieți,greșelile părinților , greșelile inconștienței  altora  pe care Dumnezeu vrea nu doar să-i pedepsească ci să-i și îndrepte...greșeli... De multe ori plătim chiar și greșelile neamului din care facem parte.  
   Cred cu toată tăria  că există totuși  chiar dacă unele culte exclud acest lucru un plan de mântuire al omului și după moarte dar nu prin reîncarnări succesive ci prin aducerea sufletului la o ascensiune treptată chiar și după moarte ,numai că ascensiunea aceasta este mult mai grea și depinde de mila lui  Dumnezeu , de capacitatea sufletului de a pune în balanță,grija ,ajutorul și răbdarea de care a beneficiat câtă vreme a trăit și pedeapsa temporară pe care a primit-o după moarte, pedeapsă care poate fi ușurată, ridicată sau poate înrăutățită.Și mai cred cu tărie în rugăciunea pentru morți a celor vii.E mare păcat că nu știm să ne rugăm pentru cei plecați din această viață. Nu doar pomana pe care o împărțim face bine sufletului mortului ci mai ales acel ,,Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!'' Nu-i de ajuns să-i păstrăm în amintirile noastre, să suferim pentru pierderea lor ,trebuie să ne rugăm pentru ei pentru ca Dumnezeu să se îndure și să-i salte din înșelarea și mai ales din asuprirea celui rău ,să-i ridice spre odihnă și mai multă lumină.
   Cel rău își continuă înșelarea chiar și după moarte dând vina pe Dumnezeu pentru pedeapsa în care e ținut sufletul ,Dumnezeu e prea crud și pedeapsa prea mare  asta trebuie să simtă sufletul când e asuprit de cel rău, nu iubirea și răbdarea cu care Dumnezeu i-a suportat o viață întreagă de păcate.Diavolul asuprește și încearcă să țină în întuneric, asta-i treaba lui, dar planurile lui pot fi zădărnicite de rugăciunile noastre pentru  cei morți  așa că rugați-vă nu doar dați de pomană!
   De multe ori nu înțelegem planul lui Dumnezeu când pleacă dintre noi oameni tineri sau copii,și credem că e nedrept ,ei n-au avut timp ca cei care mor bătrâni să dobândească acea înțelepciune care să-i apropie de Dumnezeu.Dumnezeu știe ce are de făcut cu fiecare  și e bun și drept și cred că pe unii,  pentru care s-a rugat poate o țară întreagă, cei 64 din incendiul de la Colectiv de pildă,i-a pus direct pe căi bune pentru a învăța mai rapid să primească lumina lui Dumnezeu ,deci dacă puteți  să vă rugați pentru ei le-ați face un mare bine,fiindcă curând se face anul  de la plecarea lor dintre noi și au o importantă vamă de trecut.
  Doamne, ajută!

 
   

sâmbătă, 7 mai 2016

Binele BINE



   Am spus de multe ori că nu suntem decât niște marionete  trase de sfori în mâinile diavolului.Nu-ți simți sforile decât dacă încerci să i te împotrivești și să încerci să fugi de păcat ascultând glasul conștiinței care de fapt  e glasul îngerului păzitor.Credeam că dragostea și bunătatea sunt întipărite în sufletul nostru și devin trăsătură de caracter,ceva ce se dobândește ,se formează în timp, rod al unei educații bune atunci când ai norocul să ai parte de ea sau al unei căliri, să zicem așa, al omului trecut prin suferință ,care nu bătucește sufletul ci dimpotrivă îl înnobilează cu o simțire deosebită. Azi știu că nimeni de pe pământul acesta n-ar putea dobândi dragostea și bunătatea fără ajutorul lui Dumnezeu.De multe ori ne simțim reci și goliți de dragoste  și vedem doar urâtul din jur și senzația aceasta vine ca o avalanșă peste noi , Din când în când avem și pauze în care ne întrebăm ce se întâmplă cu noi și simțim acut nevoia de normalitate, de fapt normalitatea e starea de bine pe care ar trebui s-o simțim tot timpul dacă diavolul nu și-ar face ''meseria '' cu atâta ură și înverșunare în preajma noastră.Nevoia de dragoste ,e de fapt nevoia de normalitate.Am fost creați pentru dragoste și  armonie acolo în Eden dar le-am pierdut pe amândouă și-acum avem din când în când frânturi din ele fiindcă de fapt am pierdut dragostea de Dumnezeu.
   Dragostea se recapătă,dar trebuie să fie  conștientizată, pentru foarte mulți e ca o moștenire , ca o casă de vacanță pe care o vizităm uneori ca să ne simțim bine ,confundăm dragostea cu îndrăgostirea și poate fi fericită sau nefericită și depinde de ce primim de la alții.Dar dragostea trebuie să fie o stare permanentă,trebuie să ''locuiești'' în ea împreună cu Dumnezeu,să o îngrijești și să o aperi fiindcă altfel îl faci stăpân pe cel rău peste ea și scopul lui este să ți-o distrugă. Dumnezeu ne apără,El e cel ce se luptă în noi, ca să nu pierdem darul acesta prețios dar dacă noi nu-l ajutăm cu nimic,îl lasă pe cel rău să ne fure liniștea ,să ne invadeze.Și-atunci începe lupta,devenim brusc nefericiți și spunem că ne luptăm cu necazurile, cu viața și adăugăm resemnați ''Asta e!Dacă Dumnezeu a vrut așa!''deci tot El e de vină.Dar El sigur n-a vrut așa, acolo în cer ne pregătise altfel viața cu mult înainte de a veni peste noi necazurile și boala și nefericirea, trebuia doar să-i dăm  lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu să-i recunoaștem ajutorul neprețuit și să ne lăsăm călăuziți de El pas cu pas.Noi nu trebuie să alegem  doar binele așa cum ne-nchipuim că trebuie făcut și cum ne convine ci binele BINE așa cum îl dorește Dumnezeu.Dar binele acesta Bine pe care trebuie să-l facem ,pentru unii e foarte greu de realizat ,pentru alții imposibil așa că nici măcar nu se face vreun pas înspre cărarea binelui. E ca o trecătoare în munți. ca să ajungi la ea trebuie să urci muntele.
  Ce-nseamnă de fapt să faci binele Bine?De pildă să ierți fără să ți se ceară iertare, dacă poți să te rogi pentru cel care ți-a făcut răul, să-i dorești îndreptarea, ar fi minunat. Atunci când este îndemnat să se roage pentru cel ce-i provoacă suferință, mai ales dacă acesta face parte din familie sau este o persoană apropiată,omul firesc răspunde enervat:''De ce să mă rog, ce el (sau ea) se roagă pentru mine?''Practic în toată ''treaba'' aceasta  Lui Dumnezeu  nu i se dă niciun rol de către unii, alții îi cer socoteală fiindcă a alcătuit lumea prost și alții au așteptări de la Dumnezeu care trebuie să fie un judecător drept  care  să-l ''lumineze''pe cel care a făcut răul dându-i să mănânce pâinea amară a celui rănit ca să simtă cum e și să-și vadă greșeala.Și poate că peste un timp se întâmplă, cel care rănește e rănit la rândul lui de altcineva ,numai că luminarea nu apare, omul nu-și recunoaște greșeala față de cel (sau cea) din trecut ci își canalizează toată atenția spre prezent și spre cel care i-a făcut rău,și poate că urăște, poate că întoarce răul ''dinte pentru dinte''nu?Care-i diferența dintre ce-i doi?Primul îi cere lui Dumnezeu să scoată un dinte pe care nu-l poate scoate fiindcă după părerea lui nu are atâta ură și cel de-al doilea are o plăcere deosebită s-o facă singur.Dar Dumnezeu nu dorește să scoată dinți ci să trateze. asta nu a înțeles  cel care s-a rugat la El pentru dreptate.
     Poate că primul e un om milos și-atunci când îl vede pe celălalt în necaz se roagă pentru acesta să fie iertat dar răul e deja făcut, s-a mai adăugat o za la lanțul  durerii și de asta se bucură doar cel rău.Ruga lui nu a fost rugă ci un blestem mascat, cosmetizat , de aceea poate nu i-au fost luminate nici mințile celui de-al doilea.Din păcate mulți credem că Dumnezeu există doar ca să ne facă dreptate și nu să aibă milă de toți fără deosebire.De aceea nu știm să ne rugăm și transformăm rugăciunea din pomană pentru suflet în pâine amară jertfită pe altarul dreptății.Binele Bine tratează dinții nu-i scoate și e bine să ne rugăm la Dumnezeu să-l ierte pe ce-l care ne-a greșit ,să-l lumineze și
pâinea amară să n-o mai dea nimănui.Numai așa îl ajutăm pe Domnul nostru bun să întrerupă lanțul durerii și noi reușim să ne eliberăm din sfori,slăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru!Amin!
  


vineri, 1 ianuarie 2016

Despre vampirism, energia diavolului și biochimia organismului uman

    N-am mai scris de ceva vreme.N-am putut.Am fost ca o apă ce trebuia să se decanteze și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a făcut lumină prin multe dintre întrebări.Nu am scăpat de posedare dar am făcut un pas important pe care mult timp am ezitat să-l fac,Am reușit cu ajutorul bunului Dumnezeu să mă împărtășesc cu Sfânt Trupul și Sângele lui Cristos fără să mă manifest în niciun fel.Și asta nu fiindcă aș avea vreun merit în comparație cu alți demonizați care poate sunt duși cu forța în fața sfântului altar,împiedicați fiind de demonii din ei, dar care poate sunt mai vrednici și mai curați decât mine,Dumnezeu nu judecă demonizatul așa cum fac oamenii,El are pentru fiecare un plan care diferă de la individ la individ.Demonizații nu apar așa la întâmplare,nu sunt loviți de duhuri rele ;fiindcă sunt neapărat blestemați sau ispășesc niște păcate,ci fiindcă așa rânduiește Dumnezeu. Fiecare demonizat are o poveste și un rol în lumea asta dar trebuie să privim dincolo de aparențe ca să înțelegem și mai ales să nu judecăm.Și spun asta ca om care vede lucrurile din interior, din miezul problemei și care vede și ce se întâmplă cu lumea din afara lui,așa cum ceilalți nu vor să o vadă,vede influența și înșelarea celui rău asupra tuturor,pentru că acesta nu există și nu se manifestă doar în cel posedat ci e pretutindeni în jurul nostru, Mulți îi privesc cu suspiciune pe demonizați și nu-și doresc să stea în preajma lor de teamă ca ceva din răul care-l chinuie pe cel posedat să nu se atingă și de ei.E firească această teamă,dar trebuie să știți că cel rău acționează asupra omului doar atât cât i se permite și este înfrânat de Dumnezeu. Posedarea nu este o boală care să se ia precum gripa deși s-au întâlnit cazuri de posedare colectivă acestea au fost îngăduite de Dumnezeu nu rezultatul întâmplării.Și nu-i adevărat că o demonizare se deosebește neapărat de nebunie prin aversiunea evidentă a celui posedat față de cele sfinte,biserică, moaște,cruce ,icoane,agheasmă.Există trepte de demonizare și dacă eu mă situez să zicem undeva pe la jumate ,aceasta se datorează milei lui Dumnezeu și nu neapărat meritelor mele.Beau agheasmă fără probleme sărut crucea ,când sunt stropită cu agheasmă nu mă arde și în biserică și în societate sunt muncită să zicem așa mult mai puțin decât când sunt acasă.De multe ori în timpul sfintei slujbe cel rău încerca să mă adoarmă forțat așa cum de multe ori reușea s-o facă acasă, Rareori îmi pot face rugăciunea ca un om normal când sunt acasă.Ori îmi trimite gânduri care n-au nicio legătură cu mine(frânturi de conversație pe care ,chipurile ,le interceptez,sau pur și simplu gânduri ce trebuie să pară a fi ale cuiva) și fiindcă le resping urmează pasul doi bruiajul celui rău care mă face să nu mai pot gândi nimic și să adorm preț de secunde sau poate minute cu capul sprijinit de patul sau scaunul lângă care mă rog, ori îmi lasă mintea trează dar îmi chinuie trupul.Gâtul,fața, corpul și  uneori mâinile și chiar picioarele nu mai sunt ale mele.Dar mulțumesc lui Dumnezeu reușesc să-mi fac rugăciunea fiindcă mintea mea rămâne limpede cu toate că cel rău mă muncește fizic.Și ca să fiu mai explicită muncile acestea sunt asemănătoare cu efortul pe care îl depune femeia atunci când se screme ca să nască numai că partea care se încordează nu conține totdeauna partea de jos a corpului adică mușchii fesieri și pelvisul.Am în mine o forță care-mi presează uneori plămânii și pieptul de parcă ar vrea să mă spargă,Noroc că acțiunea celui rău de felul acesta nu durează mult ,sunt sigură că Dumnezeu îl oprește altfel organele mele interne ar avea de suferit și cred că tot Dumnezeu de cele mai multe ori îmi paralizează și corzile vocale atunci când cel rău și-ar dori să strig din toți rărunchii fiindcă fața mea asta exprimă,un strigăt disperat.L-a lăsat pe cel râu să se manifeste până acum doar prin gemete și strigăte scurte și de mică intensitate,dar sincer, mi-e frică și știu că oricând situația ar putea să degenereze. Sunt la mila lui Dumnezeu și știu că ar putea fi groaznic dacă El nu m-ar apăra. Îmi pare rău că mulți dintre oameni înțeleg greșit demonizarea și principalul motiv pentru care Dumnezeu a îngăduit această manifestare în om e ca să arate tuturor că diavolul există și poate avea puteri nemăsurate  asupra omului dacă Dumnezeu i-ar permite asta, că nu există medicament creat  de oameni pentru așa ceva,și că vindecarea vine doar de la Dumnezeu.Diavolul nu-i o fantomă care bântuie pe ici pe colo,e o prezență continuă, e cel care dorește să transforme omul perfect creat de Dumnezeu în maimuța lui personală și în mare parte reușește, din păcate și o face abil fiindcă are grijă să-l facă pe om să creadă că este  puternic și fără ajutorul lui Dumnezeu, că are o viață de trăit și-aceea scurtă și cam atât.
    Omul creat de Dumnezeu, dacă n-ar fi atacat de cel rău ar trăi foarte mult.și poate că n-ar fi afectat de bătrânețe dacă Dumnezeu nu i-ar reduce progresiv rația de energie cu care îl alimentează fiindcă ,credeți-mă chiar suntem alimentați cu energie divină,Un evreu spunea că niciun fir de iarbă nu crește dacă nu vine un înger și spune ''Crește!''.Tot ce e viu e alimentat de Dumnezeu și dacă am în mine un vampir energetic și n-am murit până acum și pot munci la vârsta mea ca un om normal , nu am de ce să mă mândresc cu un corp care poate produce o energie fantastică.Așa ceva nu există, există doar mila și grija lui Dumnezeu.Și boala chiar vine de la cel rău ca și păcatul.El cunoaște chimia      organismului uman,știe cum să-l păcălească, adică să dozeze exact energia cu care să infecteze  omul,ca să obțină ce-și dorește.Și totul începe de la gânduri dar simplul gând n-ar face atâtea ravagii în corpul uman dacă n-ar fi dezechilibrul pe care cel rău îl provoacă la nivelul neurotransmițătorilor, poate fura ,dar și poate stoca energie pe care s-o folosească pentru a păcăli mintea , trupul și sufletul omului.Plăcerea mândriei, a desfrâului,a minciunii,bucuria răutății,furia, frica nefirească,toate acestea nu le-a creat Dumnezeu în om , El a creat omul perfect acolo în Eden,capabil doar să iubească ca un copil curat,Dar a apărut Satana și-a urmat apoi căderea și înstrăinarea de  Dumnezeu.
   Majoritatea dezechilibrelor psihice sunt explicate științific ca fiind provocate de nivelul anormal  al neurotransmițătorilor în special de dopamină și serotonină  Depresiile ,nevrozele ,deviațiile sexuale,   schizofrenia și toată gama largă de boli psihice sunt provocate de producerea și funcționarea defectuoasă a acestor mediatori chimici la nivel neuronal și nu numai.Serotonina e produsă nu doar în creier ci și în tractul gastrointestinal reglând funcționarea sistemului digestiv,O stare de greață.voma ,diareea sunt rezultatul creșterii nivelului acestui hormon în sânge.O să spuneți că astfel reacționează organismul la o mâncare care nu ne priește dar din proprie experiență vă pot spune că diavolul poate declanșa cu ușurință acest mecanism folosind capacitatea sa de a manevra energiile,dar asta numai dacă îi este îngăduit de Dumnezeu,Nu vi se pare ciudat că de multe ori persoanele care au râs de cei deranjați la stomac au suferit și ele de aceeași boală a doua zi cu toate că boala poate nu era de natură  infecțioasă.Credeți că-i doar o pură întâmplare?Eu cred că nu.
     Diavolul poate induce sentimente în toți oamenii nu numai în cei demonizați.Antipatiile cu motiv sau fără ,nu sunt întâmplătoare și un lucru e sigur nu sunt de la Dumnezeu,cât despre simpatiile ''forțate''pot spune același lucru .Ambele sunt ca o vrajă.Și corpului uman nu-i trebuie prea multe ca să reacționeze, de fapt așa este construită ispita,gândul la pachet cu reacția în corp,provocată de un mai mic sau mai mare dereglaj energetic care la rândul lui declanșează dezechilibrul mediatorilor și a altor substanțe răspunzătoare se pare de chimia sentimentelor.Apoi dacă nu ești atent și nu raționezi te trezești sclavul sentimentelor plantate de diavol dar amplificate de tine care ai deschis ușa celui rău.Uneori în cazul antipatiei o simțim fără să avem gândul declanșator,simțim pur și simplu vizavi de persoana respectivă mai mult decât o reținere   și-avem tendința să credem că instinctul nu ne înșeală că mai devreme sau mai târziu vom afla de ce am simțit așa,dar aceasta nu este decât o mândrie nejustificată plantată în mintea ta de către diavol.Paranormalul nu este făcut de oameni ci de duhuri bune sau rele care-ți imprimă tendința de predicție  și senzațiile aferente în corp. De câte ori  ați ajuns să iubiți sau poate doar să vă placă persoane pe care le-ați antipatizat înainte de a le  cunoaște?
     Majoritatea oamenilor cred că dragostea e de la Dumnezeu dar depinde unde duce această dragoste și cum apare și dacă îi este plăcută lui Dumnezeu.Corpul uman este ''setat'' de la Dumnezeu pentru a primi și a dărui dragoste psihic, chimic ,energetic.Problema este că noi am rămas(deși ne credem autonomi) la stadiul de copii care nu vor să vadă ce e bine și ce e rău și ne lăsăm orbiți de ''dragostea''care înrobește și duce la adulter, gelozie,,violență,sinucidere sau chiar crimă.Așa este ,dragostea e de la Dumnezeu dar ispita e de la cel rău,noi trebuie doar să le deosebim și nu apar așa din senin. Sunt calculate toate și de o parte și de cealaltă.În cazul ispitei suntem ''ajutați'' de cel rău ,întâi ne trimite gândul că suntem ''plăcuți'' deși poate nu-i așa,gând care nu-i deloc pasager.Și dacă-l primești cu plăcere e foarte simplu pentru cel rău să te manipuleze și nu trebuie  să cheltuie cine știe ce din prețioasa energie furată tot de la oameni,poate chiar de la tine  ca să-ți provoace fluturi în stomac palpitații și plăcuta căldură ce-ți inundă tot corpul.Sau poate așa dintr-o dată te trezești că ''admiri'' pe cineva care nu-ți trezea niciun interes și ajungi să te gândești mai tot timpul  la acea persoană, să țeși în jurul ei povești care să te lege și  mai mult de cel sau cea care a devenit între timp ispită.Oare chiar credeți  că acele scenarii plăcute care vă apar în minte sunt doar rodul imaginației voastre și că diavolul nu are nicio legătură cu aceasta? Unii poate ar spune că doar gândul e de ajuns să declanșeze ''mecanismul'' dragostei.Din proprie experiență vă spun că nu.Ispita este o stimulare artificială care dacă nu întâlnește nicio stavilă face din mintea și simțirea ta ce-și dorește.Doar atunci când i te împotrivești și  raționezi constați că ai un corp care se comportă ca un copil obraznic pe care trebuie să-l educi. Simțirea ne scapă de sub control  nu doar fiindcă corpul  repetă același mesaj pe care l-a deprins atunci când totul ni se părea o.k. ci și datorită diavolului care are are grijă să ne planteze această simțire în corp și o face abil fiindcă știe cum să dozeze energia care să ne facă mediatorii chimici să o ia razna.
    Deviațiile sexuale sunt boli declanșate de diavol mai precis de duhul desfrâului,Nimfomania, pedofilia homosexualitatea,,bisexualitatea,necrofilia,gerontofilia ,sunt creațiile de maestru ale acestuia.Pune gândul în mintea omului și pofta în trupul lui,păcălindu-i astfel simțirea.Și omul se crede blestemat și încetează să mai lupte cu ideea  că  e anormal ce simte și se lasă purtat de valul neputinței.Dacă orice copil ar fi învățat că există un Dumnezeu care-l iubește și are grijă de el ar fi minunat. Chiar dacă mai târziu  la pubertate va simți că în corpul lui se dezvoltă o sexualitate anormală ar ști și că acest Dumnezeu atotputernic poate aduce lucrurile pe un făgaș normal că trebuie doar să nu se lase mințit de diavol și să se roage cu stăruință la Dumnezeu ca să fie salvat.Din păcate în Europa zilelor noastre,în unele țări, copilul este învățat  că este normal să se ''mângâie'', descoperindu-și astfel sexualitatea,că sexul oral poate fi o alternativă pentru a evita o sarcină nedorită, și că orientarea sexuală e la libera alegere a fiecăruia și că nu e nimic anormal în a fi homosexual sau bisexual sau transexual.Dacă copilul ar avea o educație religioasă solidă atunci când se va lovi de influența duhului desfrâului va ști să separe normalitatea de păcat și va ști să se abțină și să se roage pentru vindecare,fiindcă Dumnezeu poate vindeca tot ce îmbolnăvește diavolul și poate repara toate stricăciunile.
    Furtul de energie este o altă '' capodoperă'' a celui rău,un plan bine pus la punct în care omul e pe rând sursă de energie,marionetă,unealtă,țap ispășitor și paravan după care diavolul își face treaba liniștit.
     Deochiul , banalul deochi pe care mulți cred că îl provoacă fără voie nu e decât un furt energetic de care beneficiază doar cel rău care dă vina pe privirea omului,Și tot el fură un pic și din energia celui care descântă și cască cu lacrimi Și nu-i adevărat că cei din jurul nostru ne fură energia . Ei sunt doar  cei manevrați de cel rău ,care ne fac să suferim și să ne pierdem buna dispoziție, liniștea, echilibrul să gândim urât, să rănim cu vorbele și privirea .să ne pierdem de fapt energia.Și o mare parte din acestă energie e energie de la Dumnezeu,energie divină care nu numai că ne hrănește  dar ne și apără împotriva celui rău.Și iarăși nu-i adevărat că acele stringuri pe care cei care practică yoga  sunt siguri că există și le pot vedea ,există așa cum le văd ei,adică omul fură energia semenului său conștient sau inconștient .Oamenii nu sunt vampiri energetici,doar diavolul care știe ce viziuni să dea, inițiaților care cred că au găsit calea spre Dumnezeu (sau spre Lucifer în cazul sataniștilor) folosind din plin imaginația care de fapt nu e decât pavajul către iad,atât.
    Am simțit pe pielea mea durerile provocate de acele stringuri,Medicii spun că fac parte din simptomele asteniei.Și fiindcă veni vorba de astenie ,ca și de altfel toate nevrozele ,aceasta nu este decât decât rezultatul furtului de energie de care a beneficiat  doar diavolul care provoacă certuri în familia ta și la serviciu, care te toacă sistematic cu ajutorul celor ușor manevrabili , care-ți trimite doar gânduri sumbre,și-ți poate fura energia în mod masiv dacă i se permite așa ceva și ți-a fost luat îngerul.Dacă  îți pierzi energia ,corpul va fi obligat să-și folosească rezerva de vitamine pentru a restabili echilibrul,rezervă care se va epuiza repede lăsând neurotransmițătorii fără hrană suficientă. Automat producția acestora va scădea drastic și va apărea starea de boală.Când ți se fură energie se provoacă  un adevărat haos în tot organismul.Pierzi nu numai vitamine și minerale ci și  proteine, glucide.lipide necesare metabolismului celulei,Practic hrana pe care o consumi nu mai poate suplini nevoile organismului .Și apare starea de boală cu toate gândurile negre pe care diavolul are grijă să ți  le trimită,și tu crezi că neurotransmițătorii sunt de vină,ei fac creierul să gândească așa, altfel cum?
    Deci lumea creată de Dumnezeu este o inepuizabilă sursă de energie pentru diavol și cu cât pierdem mai multă energie pozitivă cu atât suntem mai infectați cu energia lui neagră pe care o amplificăm primind în noi ura ,deznădejdea,furia ,frica.Energia diavolului nu este nici pozitivă nici negativă,le are pe amândouă,nu poate produce energie pozitivă dar o poate stoca pe cea furată,pentru a se folosi de ea în scopuri înșelătoare,Cât despre energia negativă pe care noi o degajăm atunci când îi facem jocul,acesta nu face decât să-i sporească puterea și credeți-mă ,cu cât ne îndepărtăm de
Dumnezeu cu atât devenim o pradă mai ușoară pentru cel rău.
    Diavolul ne poate da dureri oriunde în corp,ne poate sufoca sau îneca,ne poate face să tușim sau să strănutăm,ne poate fura corpul și mintea și mai ales ne poate fura pe nesimțite  sufletul.despre care știm atât de puține.Pentru mulți dintre voi e foarte greu să acceptați acest lucru și poate ce scriu eu nu intră în standardele a ceea ce credeți că cunoașteți,dar când simți pe pielea ta puterea celui rău și ajungi la concluzia că fără ajutorul lui Dumnezeu tu ești NIMIC în fața diavolului nu-ți mai arde să urci omul  pe niciun piedestal te așezi cuminte pe genunchi și-l cauți cu mintea și cu sufletul pe cel care ți-a fost mereu aproape dar nu l-ai văzut.Doar Dumnezeu ne poate scăpa de boală de suferință și de diavol,Trebuie doar să ne dăm jos de pe piedestal.


marți, 26 mai 2015

Lanțuri

                                                                                                                                                                                     

  Am o stare GREA, am o stare AMARĂ și nu e vina lui Dumnezeu , e vina mea, o vină adunată o viață-ntreagă care mă apasă acum și mă obligă să stau cu ochii-n pământ.Mi-am văzut lanțurile dar nu acelea pe care ni se pare că le tragem după noi fiindcă așa a fost să fie să nu ne găsim nici locul și nici fericirea pe acest pământ,ci LANȚURILE ...Nefericirea nu vine de la Dumnezeu, nefericirea vine de la NOI și plătim pentru fiecare păcat pe care îl facem pentru că fiecare păcat , oricât de mic, e ca un blestem pe care-l atragem asupra noastră și nu numai. În inconștiența noastră îi condamnăm și pe cei pe care-i iubim la păcat și la nefericire și ei la rândul lor fac același lucru cu generațiile viitoare.INCONȘTIENȚA  noastră e bucuria diavolului, e NESIMȚIREA care ne desparte de Dumnezeu, e coaja tare care ne îmbracă sufletul izolându-l de tot ceea ce ne poate duce la fericirea pe care Dumnezeu abia așteaptă să ne-o dăruie.Dumnezeu ne apără cât poate, dar nu vrea să meargă în iad cu noi.Și-atunci n-are încotro ,ne lasă pe mâna celui rău,boală, necomunicare, singurătate, nefericire.Ne lovim de ziduri căutând ieșiri în zadar.Din când în când îl mai căutăm și pe Dumnezeu dar mergem la El doar după ajutor și nu să ne cerem iertare.Pentru că nu știm ce-i datorăm
   Chiar dacă n-ar fi existat demonizarea de care nu știu când voi scăpa ,sunt conștientă acum că toată nefericirea din viața mea mie mi se datorează, nu oamenilor care nu m-au înțeles și m-au făcut să sufăr, nu circumstanțelor nefavorabile ci doar mie.Lanțurile de care vorbeam au totuși rostul lor,ne obligă să privim în urmă spre celălalt capăt, pentru că acolo e buba,nu în prezent când poate copiii nu ne-ascultă,sunt obraznici și rebeli și total absenți când e vorba de recunoștiința și respectul pe care ni le datorează, sau poate soțul sau soția nu ne mai simt și devenim umplutură sau și mai rău balast ce trebuie aruncat.Certurile dintr-o familie nu sunt întâmplătoare, au uneori rădăcini adânci,adică plătim polițe vechi,uneori foarte vechi,iar alteori apar fiindcă pur și simplu ne-am îndepărtat de Dumnezeu și trebuie să apelăm la El dar nu doar spre a ne folosi de ajutorul lui, Dumnezeu nu e manta de ploaie ci pentru a avea o RELAȚIE cu cel de la care avem tot ce-i bun în noi și care ne suportă toate răutățile și MÂNDRIA.E păcatul pe care-l săvârșim cel mai des și de la el pornesc toate celelalte păcate.Când ești mândru nu poți ierta ,judeci și osândești ,nu ai răbdare nici blândețe și crezi că toate ți se cuvin ție.Când ești mândru îi iei lui Dumnezeu dreptul de a te ocroti,de a te ajuta așa cum trebuie,te fălești cu orice nimic din trecut care după tine ar trebui să-ți hrănească prezentul și viitorul, sau trăiești în prezent un viitor care nu se va îndeplini tocmai fiindcă în scenariile tale tu ești cel care  reușește întotdeauna și te mândrești cu ceva ce n-ai realizat încă.Spunem ,,Ce bine ar fi dacă...'' și nu așteptăm să fie, dăm drumul la caii verzi să zburde pe pereții imaginației și uităm că viitorul ni-l hotărăște Dumnezeu și că visatul acesta cu ochii deschiși nu e deloc bineplăcut în fața Lui.Pentru că îi luăm astfel dreptul de a ne aranja El viitorul cum știe mai bine și cum ne este cu adevărat folositor.Chiar dacă vezi în aceasta un mijloc de relaxare care să te scoată din cenușiul din care se pare că nu mai ieși,relaxarea aceasta ce pare inofensivă e de fapt lucrătura meșteșugită a celui rău care te face să te mândrești prostește cu ce nu ai.Dumnezeu ne poate face viitorul ,adevăratul VIITOR ne poate scăpa de trecut și ne poate dărui un prezent liniștit și sigur numai să ne lăsăm conduși de El. E cea mai bună călăuză
    Când mă gândesc cât de mult m-am mândrit în viața mea mă ia cu fiori.Poate de aceea Dumnezeu lasă duhul mândriei să mă ispitească,deși mă lupt cu el și mă rog  de câte ori îl simt să fie luat de la mine,pentru că o viață-ntreagă m-am mândrit,și trebuie să am răbdare acum așa cum a avut și Dumnezeu cu mine.Chiar dacă am părut de când mă știu o persoană modestă în mintea mea trăia o altă persoană care se mândrea cu orice nimic.Acum știu că e ispita și mă rog pentru a scăpa de ea, dar înainte o primeam sau n-o băgam în seamă,credeam că sunt gândurile mele și nu mă întrebam de unde vin Diavolul e atât de perfid încât poate deturna orice gând spre mândrie și o face atât de dibaci încât nu-ți dai seama că ai face vreun păcat.Și totul se-ntâmplă fiindcă nu conștientizăm cât de mici și de nevolnici suntem și cât de mult ne ajută Dumnezeu.Dacă am făcut un lucru bun sau o faptă bună din suflet și plini de sinceritate diavolul are grijă să ne readucă aminte, de câte ori poate, ce buni suntem și ce miloși și poate și ce deștepți, când ar trebui să-i mulțumim Domnului că a orânduit fapta bună și s-a folosit de noi ca de niște buni lucrători și-atât.Sau poate dacă vedem greșelile altora ne și vedem certându-i(în mintea  noastră apar fel și fel de scenarii în care îi punem la colț pe împricinați)în loc să ne rugăm pentru ei și mai ales dacă vrem să-i ajutăm cu vreun sfat să o facem după ce îl rugăm pe Dumnezeu să orânduiască el lucrurile astfel încât vorbele noastre să fie bineplăcute Lui,date ca de la egal la egal și primite cu folos de către ceilalți.Acestea  fac parte din mândria ascunsă pe care diavolul are grijă să o planteze în mintea, sufletul și corpul omului pentru a slăbi legătura lui cu Dumnezeu.Și cu cât crește această mândrie ascunsă cu atât șansele ca mândria dată pe față ,mândria evidentă adică,să apară cât mai repede și să distrugă relațiile cu cei din jur ,dar mai ales relația cu Dumnezeu despre care poate crezi că nici nu există sau poate crezi că există mult mai mult decât este adică doar vorbe nu și fapte din partea ta.
     Dar vorbeam despre lanțuri și despre păcatul  de la capătul lui.Poți plăti pentru un păcat imediat sau peste un car de ani,uneori știi pentru ce ai plătit ,îți vezi vina care e evidentă dar e trist că o vezi de la celălalt capăt când ești pus în situația celui pe care l-ai făcut să sufere sau l-ai judecat sau constați că viața ta e goală fiindcă atunci când a trebuit să-ncepi s-o umpli ți s-a părut că nu e încă timpul și timpul acela n-a mai venit niciodată.Din egoism și comoditate pierdem rodul a ceea ce ar trebui să semănăm.Dumnezeu ne vrea lucrători în viața aceasta nu căutători de fericire.
   Am trei copii din două căsnicii și un avort.Unii nu consideră avortul o crimă,alții spun că ar fi o crimă ''necesară'' deci nu prea ar fi crimă,dar eu cred că în fața lui Dumnezeu avortul este o crimă mai mare decât sinuciderea sau omorul.De ce?Gândiți-vă , vă rog!Când omori un om ,îi iei posibilitatea de a se pocăi și a se întoarce la Dumnezeu în timpul ce i-ar mai fi rămas de trăit.Se spune că iei păcatele celui pe care l-ai omorât.Asta nu-nseamnă că cel omorât, în fața lui Dumnezeu este absolvit de păcate și acesta este judecat la rândul lui ca toți ceilalți,însă cel care a făptuit omorul va avea în spate un sac imens plin cu păcate.Numai omorul în sine apasă pe sufletul lui ca un bolovan greu și pe deasupra mai vin și păcatele victimei .De ce?Fiindcă i-a luat lui Dumnezeu dreptul de a i le ierta.
    Sinucigașul face același lucru numai că aici este vorba doar de soarta păcatelor lui care i-ar fi putut fi iertate dacă cel în cauză ar fi avut răbdare și și-ar fi pus toată nădejdea în Dumnezeu .
   Când omori un copil nenăscut furi o viață de la un capăt la altul, nu o lași să se manifeste în niciun fel,faci un gol imens în planul lui Dumnezeu și planul lui e bun și plin de înțelepciune chiar și-atunci când pare de neînțeles.Și nu avem răbdare să aflăm planul lui pentru că nu suntem lucrători ci căutători de fericire.Și de ce suntem așa?Pentru că nu avem o relație cu Dumnezeu. Atârnăm doar de El ca niște tinichele zăngănitoare, facem doar zgomot atât și El ne suportă fiindcă ne iubește.
   E de prisos să mai spun cât de mult regret acest păcat.Nu contează circumstanțele,nu mai contează că atunci când am făcut acest avort ,mă despărțisem de primul bărbat sau că sarcina venise imediat după prima naștere știu că eram nefericită și pentru asta a trebuit să plătească o ființă nevinovată.De multe ori după aceea m-am întrebat cum ar fi arătat copilul pe care nu l-am lăsat să se nască și ce ar fi devenit dar răspunsurile nu aveau cum să mai vină.Acum am trei copii dar nu pot să spun că măcar unul din ei e lipit de sufletul meu. Pentru că l-am omorât pe cel care poate ar fi fost copilul meu drag  ce-mi oferă bucuria de a fi o mamă iubită.Am făcut un mare gol în planul lui Dumnezeu și mi-am condamnat viața la goliciune.
   Băieții mei sunt obraznici și-mi vorbesc urât,așa m-am comportat și eu cu părinții mei și-acum plătesc dar plătesc și copiii mei greșelile mele fiindcă Dumnezeu îl lasă pe cel rău să le-mbrace conștiința în duhul de nesimțire,devin răi și nesimțitori și eu acum trebuie să fac o educație care greu se prinde de ei, să le vorbesc frumos când ei vorbesc sau îmi vorbesc urât tocmai ca să conștientizeze  că se poate și altfel,și să iert și fără să mi se ceară iertare.Și poate că se-ntâmplă așa și fiindcă ani de zile când erau mici am drăcuit și am înjurat și deși de vreo zece ani nu mai drăcui și de vreo doi m-am vindecat și de înjurături,nu pot scoate graiul stricăcios din casa mea.Trebuie să am multă răbdare și să mă rog mult la Dumnezeu să-mi curățească casa de duhuri rele.Veți spune că nu-i o regulă generală  că poate ați întâlnit destule cazuri în care un părinte se vaită că nu are copii cuminți  și nu le înțelege comportamentul adăugând că și-a respectat părinții când era de vârsta lor. Da dar poate celălalt părinte e cu  ''vina''sau poate ai judecat și-ai râs de copiii altora punându-i pe părinții acestora sub stigmatul de proști educatori, de parcă toți copiii ar fi la fel și cea care diferă e doar educația.Și-acum plătești dar plătesc și copiii și din cauza lor peste ani vor plăti și urmașii lor.Și așa din generație în generație se perpetuează răul și  suferința tocmai fiindcă nu avem o relație cu Dumnezeu și nu ne lăsăm călăuziți de El.
   După cum spuneam am o stare amară și grea și devine și mai amară când știu că sunt înconjurată de-o lume în lanțuri care dă vina pe soartă  deci pe Dumnezeu pentru eșecuri,o lume surdă, oarbă și oloagă care nu vrea să se schimbe ci doar să primească de la Dumnezeu fără Dumnezeu.Dacă ne-am întoarce la El și l-am respecta poate am opri perpetuarea răului și am dezlega blestemul pe care l-am pus pe capul urmașilor și n-am mai căra după noi lanțuri care să ne-mpiedice la mers sau să ne țină pe loc în celula nefericirii.
   
   

sâmbătă, 7 februarie 2015

Fericirea din vârful cozii




    Suntem niște ologi care ne sprijinim unii pe alții,dar tot e mai bine decât să ne comportăm ca o armată de zombi care caută cu disperare fericirea.Ne facem o idee despre fericire, ba chiar ne jucăm puțin storcându-ne neuronii ca să-i dăm o definiție cât de cât pragmatică adică adaptată la nevoile noastre, dar obosim repede.Filozofia nu-i de noi și decât să ne învârtim în jurul cozii mai bine încercăm să ne trăim viața că doar una avem, ce se-ntâmplă după...Dumnezeu știe...
    Și totuși...Și totuși ce?Viața e o linie dreaptă,timpul nu stă pe loc și clipa e ca un fulg de nea care ți se topește  în palmă...Așa am citit undeva...nu mai știu unde.
    Și totuși...Și totuși ce?Vreau să prind clipa până nu devine incoloră și inodoră și dacă uneori e amară...Știi nu întotdeauna sunt eu de vină...
    Mda...''A naibii fatalitate fatală!''Ne omoară clipa, n-o transformă,chiar o omoară și ne obligă pe noi s-o trăim așa moartă lăsând în urmă o dâră de jale.Și Dumnezeu...ne-a cam uitat...Săracu' Dumnezeu!Tot el e de vină, sau ,mă rog ,fatalitatea dar și ea e tot de la Dumnezeu ,nu?Și fericirea de unde vine?Păi...cred că în mare parte de la noi dacă știm să luptăm pentru ea.Ce nu-i așa?
   Și totuși ...Da' mai lasă-mă-n pace și nu-mi mai vorbi despre Dumnezeu ca și cum el ar fi fericirea,că nu simt...și nu mă forța!
   Și totuși...
   Drumul spre fericire trece prin dreptul lui Dumnezeu,dar suntem prea preocupați să trăim clipa,nu neapărat căutând fericirea , avem ceva de făcut ,un scop,folosim timpul sau poate nu-l folosim ,lenevim sau zăcem în balta amară a nefericirii,orice am face dacă nu-l VEDEM pe Dumnezeu viața nu-i o linie dreaptă ci o învârteală în jurul cozii fără a filozofa,de parcă fericirea se află sigur doar acolo-n vârful cozii și aceea trebuie să fie neapărat coada ta.N-ai cum să înțelegi ceea ce nu simți și nu ai să simți ce-nseamnă Dumnezeu pentru viața ta dacă nu-l cauți.Fericirea e în mâinile lui,de multe ori ți-a dăruit-o dar nu i-ai mulțumit, ai crezut că-ți dă ceea ce ți se cuvine sau poate că i-ai mulțumit atunci când a-nceput fericirea ,dar doar atât.Și e păcat,Dumnezeu nu e lângă noi doar când suntem fericiți, nu ne pune mâna în cap doar așa din când în când.Ne veghează și lucrează tot timpul asupra noastră.Noi ne zbatem și fugim de sub mâna lui .
   De obicei Dumnezeu nu trece peste liberul nostru arbitru și ne rabdă și drăcuielile și-njurăturile și nerecunoștiința și răbdarea lui e mare,neînchipuit de mare,fiindcă nu vrea să ne dea pe mâinile celui rău cu toate că o cerem.Nu vrea să folosească nuiaua,dar până la urmă e nevoit s-o facă ,de fapt îl lasă pe cel rău să ne lovească,dar doar atât cât consideră Dumnezeu că e bine.Numai că dacă ne doare și suntem nefericiți fie din cauza vreunei boli sau a eșecului din relațiile pe care le avem cu cei din jur, e bine să deschidem ochii larg,Dumnezeu nu ne-ntinde mâna doar când avem nevoie de el ca să ne scoată din groapă,dorește să ne țină de mână tot timpul,să uităm de fericirea din vârful cozii și să intrăm în linie dreaptă.
  Abia când încercăm cu adevărat să-l cunoaștem pe Dumnezeu ne dăm seama cât de ologi suntem și cât de orbiți am fost de diavol. dar așa ologiți de cel rău cum suntem avem credința și dragostea necesară , dar de la bunul Dumnezeu, să ne ridicăm de jos și să-ncercăm să sprijinim și pe alții care se consideră întregi fără Dumnezeu dar ologiți de nefericire și să ne rugăm pentru ei pentru că ei nu știu și nu pot să o facă.Diavolul i-a orbit și le-a furat  și simțirea.Și știți care-i minunea?Atunci Dumnezeu se îndură de cel orb și trimite lumina peste el și-l forțează să deschidă ochii.Omul fără Dumnezeu e orb de trei ori.Umblă legat la ochi prin întuneric,Dumnezeu îi scoate legătura de la ochi și-i trimite și lumina, el trebuie doar să-i deschidă.Abia atunci va reuși să-și vadă sufletul ologit de el nu de soartă și să ceară vindecare de la Dumnezeu