Balada românului fără de glie

E- atât de trist , atât de greu

Când esti intr-o vâltoare

Să -l scoți pe Eu din Dumnezeu

Și să îl faci IERTARE !

Să spui mulțam când ești scuipat 

Pierdut în diferențe 

La întrebare condamnat

Un prințișor în zdrențe .

Dar  paralel și deloc greu

Când haita te-nconjoară  

Să -i scoți un ochi lui Dumnezeu

Și să te plângi ,,N-am țară ! "

Ai stat cu mămăliga-n păr amar de ani

Înțepenit pe-o bancă anemic paraleu

Sperând la bunăstare , fericire , bani

Păcat că n-ai sperat la Dumnezeu !

Că de sperai aveai acum măsură 

În orișicare  lucru și țara ți-o păstrai 

Viteaz erai și nu doar bun de gură 

Ia vezi acum in traistă ce mai ai !?

Și înainte să tot strigi la Dumnezeu dreptate

Că tu cel oropsit e musai să fii ajutat,

Să te gândești la sacul cu păcate

Pe Dumnezeu oare l-ai respectat?

Și crezi că meriți ajutorul lui ? 

Credința fără pocăință este goală 

Și vei primi o mare poftă-n cui .

În '89 era traiul greu

Dar țara era bine și nevândută încă 

La revoluție te-ai agățat de Dumnezeu 

Suind a ta credință sus pe stâncă

Dar i-ai zis ,,Pa !" apoi cu sacii în căruță 

Avorturi , nepăsare și curvii la greu

Hoție , lașitate , și fundul de maimuță 

Lipsit de-orice rușine l-ai etalat mereu .

Să rabde Dumnezeu cât ai fi vrut ?

Acum plătești prin toate tot păcatul 

Să fii smerit n-ai fi putut 

Că te încurcă treabă cu iertatul .

Ai stat și ai privit cum moare ,

35 de ani  o Românie 

Ți-e greu acum cu lanțuri la picioare.

Ți -ai amintit că ai veșmânt o scumpă ie ,

Ai murdărit -o însă  ca pe-o salopetă 

Crezi că te simți acum legat de glie 

Și crezi că deșteptarea ta este completă ?

Române , atâția ani n-ai vrut să înțelegi 

Că trebuie să te ridici dacă mai ai onoare

O țară nu se apără cu blegi

Și cor de bocitoare .

Că trădător de țară nu e doar acela 

Ce-o vinde pe doi lei , ci ești chiar tu

Ce-ai stat nepăsător când ți s-a luat parcela

N-ai apărat -o , n-ai spus nu .

Acum te plângi că nu mai ai nici libertate

Bine era de-ai fi știut mereu ,

Trădarea - ncepe de la lașitate

Dar izbăvirea vine de la Dumnezeu 

Așa că măi române fără glie

De vrei să-ți iei puterea înapoi 

Pune - l pe Dumnezeu în tot ce o să fie

Și -n tot ce faci ca roditor altoi

Și-ncepe-a te ruga cu stăruință 

Din rugă -n rugă neamu -ți vei schimba

Și ai să vezi că de-ai avea credință 

Tot iadul tău de cer se va -mbiba .

Și  n- o să mai existe -ntr-al României trunchi

Nici dezbinare nici fărădelege

Și dorurile ei de-i strânge -ntr-un mănunchi

În piept o  să iți bată o inimă de rege .

Așa că du-te după glia ta la Domnu-n poală

Și veselește -te că poți să mai îndrepți 

Căci viața -i binecuvântată școală

Ce vrea ca să ne scoată din rău mai înțelepți.

Nu mai  urî române , ura doare

Și n-are - nțelepciune  și -i fără de folos

O cumpătată vorbă îi cu impact mai mare

Decât o-njurătură  sau un picior în dos 

E atât de trist , atât de greu

Și trebuie răbdare 

Să -l iei pe Eu din Dumnezeu 

Și să îl faci IERTARE !

Tramvaiul spre Dumnezeu

    Era iarnă, așa cum erau iernile până acum vreo 15 ani cu multă zăpadă .Trebuia să ajung cu fiica mea la cabinetul medicului ortodont din Ploiești Vest .De fapt era doctoriță și nu mai rețin cum o chema .

   Am plecat pe întuneric din Băicoi și tot pe întuneric am luat tramvaiul în Ploiești. Aglomerație .... Mă țineam de bara de lângă  coborârea din tramvai... lângă picioarele mele o geantă nefiresc de lungă , nu știu ce ar fi putut fi in ea dar acolo ar fi putut încăpea lejer un copil de 12-13 ani in poziția întins atât era de lungă . Ușile s-au deschis și pe trepte a apărut un cerșetor . Era bucuros că a putut urca in tramvai și-a scos rapid de pe mâini  mănușile fără degete și din buzunar a scos o bucată mare de franzelă . Mâinile lui erau tare murdare și contrastau puternic cu albul franzelei din care mușca  cu poftă  Hainele stăteau pe el ca foile unei cepe  straturi murdare și bănuiesc nefolositoare fiindcă nu aveau cum să-i țină de cald fiind atât de impregnate de murdărie , transpirație , mai ales sarea din transpirație . Dar n-avea în el nici urmă de tristețe și nu-i pasa că mirosea tare urât . Dimpotrivă părea că ar fi câștigat un premiu .

    M-a uimit fața lui albă cu câteva riduri în colțurile ochilor  ...era curată și avea o barbă lungă și neagră   care contrar așteptărilor mele nu era incâlcită nici murdară   ci deasă și lucioasă  și ușor ondulată  spre margini.

 -  Dă -te jos măi nesimțitule ! Ce faci ? Ai bilet , ai bilet mă ? a răsunat ca un tunet vocea domnului de lângă mine 

 -  N-am , de unde să am ? zise cerșetorul senin ridicând din umeri 

-  Păi daa , eu mi-am luat bilet și pentru geantă  și tu .... te urci așa ...  și mai mai miroși și în halul  ăsta ...

   Cerșetorul ridică din nou din umeri  terminând și ultimul dumicat .

   - Păi spală -te animalu' dracului !

   - Păi unde să mă spăl că n-am cum, nu-ntelegi

 că vin direct din canal ?

   - Nu mă interesează....hai dă -te jos , jos !

     Nu eram de acord cu domnul cu geanta .Cu toate că cerșetorul îmi mutase nasul cu mirosul 

lui , mie îmi inspira multă milă .

    Ușile s-au deschis și cerșetorul a coborât .Am coborât  cu copila de mână și eu, bulversată de întâmplare  . Și ce să vezi? Cerșetorul a alergat după tramvai și s-a urcat pe tampoanele din spatele tramvaiului cântând  ceva dintr-un cântec la modă pe vremea aceea .Dădea din mâini și din picioare ca o păpușă trasă de sfori așezată acolo pe tampoane și eu mă dădeam de ceasul morții că o să cadă , numai că tramvaiul s-a dus și ne-am dus și noi la treaba noastră.

    În cabinet în timp ce doamna doctor îi lucra in gură fetei mele am discutat pe larg despre întâmplare și am rămas plăcut surprinsă să constat că dumneaei era în asentimentul meu, ba mai mult era convinsă că omul cu geanta trebuia să îl ia la el acasă pe cerșetor si să îl spele dacă nu îi convenea mirosul .

    Ajunsă acasă după ce  am povestit soțului întâmplarea  am dat peste o altă părere 

   - Măi Mimi , s-ar putea să fie vreun aurolac că sunt unii prin Ploiesti ... și fără pungă sunt terminați .I-am luat o dată punga la unu' și i-am zis că îi dau cinzeci de mii și a zis că nu ..punga !  Îți dai seama ! Cât despre spălat , lasă -l dracului că putea să se spele dacă vroia... se ducea colo la wc-urile alea de la parcul de la Hale , acolo la subsol... și își spăla și hainele tot acolo .

    Au trecut atâția ani și azi când sunt vremuri atât de tulburi mă gândesc că toți ar trebui sa luăm tramvaiul lui Dumnezeu numai că trebuie să ne gândim bine unde coborâm de preferat la cap de linie , să nu ne pierdem pe drum și să ne facem o evaluare așa...la sânge. De fapt să ne întrebăm ce vrea de la noi vatmanul care nici măcar nu ne cere bani de bilete ...Vrea doar câți mai mulți călători sau poate vrea să facă din tramvaiul ăsta și școală și spital și loc de muncă? Dumnezeu îi vrea in tramvai chiar și pe cei ce călătoresc în afară pe tampoane ...E trist că nu vedem asta și am făcut din arătatul cu degetul un sport național. Adică  ce  urâtă -i lumea dar ce bine că eu sunt altfel și că exist în ea.

 Păcat de lume , păcat de noi , păcat de Dumnezeu !