Fericirea din vârful cozii

    Suntem niște ologi care ne sprijinim unii pe alții,dar tot e mai bine decât să ne comportăm ca o armată de zombi care caută cu disperare fericirea.Ne facem o idee despre fericire, ba chiar ne jucăm puțin storcându-ne neuronii ca să-i dăm o definiție cât de cât pragmatică adică adaptată la nevoile noastre, dar obosim repede.Filozofia nu-i de noi și decât să ne învârtim în jurul cozii mai bine încercăm să ne trăim viața că doar una avem, ce se-ntâmplă după...Dumnezeu știe...

    Și totuși...Și totuși ce?Viața e o linie dreaptă,timpul nu stă pe loc și clipa e ca un fulg de nea care ți se topește  în palmă...Așa am citit undeva...nu mai știu unde.

    Și totuși...Și totuși ce?Vreau să prind clipa până nu devine incoloră și inodoră și dacă uneori e amară...Știi nu întotdeauna sunt eu de vină...

    Mda...''A naibii fatalitate fatală!''Ne omoară clipa, n-o transformă,chiar o omoară și ne obligă pe noi s-o trăim așa moartă lăsând în urmă o dâră de jale.Și Dumnezeu...ne-a cam uitat...Săracu' Dumnezeu!Tot el e de vină, sau ,mă rog ,fatalitatea dar și ea e tot de la Dumnezeu ,nu?Și fericirea de unde vine?Păi...cred că în mare parte de la noi dacă știm să luptăm pentru ea.Ce nu-i așa?

   Și totuși ...Da' mai lasă-mă-n pace și nu-mi mai vorbi despre Dumnezeu ca și cum el ar fi fericirea,că nu simt...și nu mă forța!

   Și totuși...

   Drumul spre fericire trece prin dreptul lui Dumnezeu,dar suntem prea preocupați să trăim clipa,nu neapărat căutând fericirea , avem ceva de făcut ,un scop,folosim timpul sau poate nu-l folosim ,lenevim sau zăcem în balta amară a nefericirii,orice am face dacă nu-l VEDEM pe Dumnezeu viața nu-i o linie dreaptă ci o învârteală în jurul cozii fără a filozofa,de parcă fericirea se află sigur doar acolo-n vârful cozii și aceea trebuie să fie neapărat coada ta.N-ai cum să înțelegi ceea ce nu simți și nu ai să simți ce-nseamnă Dumnezeu pentru viața ta dacă nu-l cauți.Fericirea e în mâinile lui,de multe ori ți-a dăruit-o dar nu i-ai mulțumit, ai crezut că-ți dă ceea ce ți se cuvine sau poate că i-ai mulțumit atunci când a-nceput fericirea ,dar doar atât.Și e păcat,Dumnezeu nu e lângă noi doar când suntem fericiți, nu ne pune mâna în cap doar așa din când în când.Ne veghează și lucrează tot timpul asupra noastră.Noi ne zbatem și fugim de sub mâna lui .

   De obicei Dumnezeu nu trece peste liberul nostru arbitru și ne rabdă și drăcuielile și-njurăturile și nerecunoștiința și răbdarea lui e mare,neînchipuit de mare,fiindcă nu vrea să ne dea pe mâinile celui rău cu toate că o cerem.Nu vrea să folosească nuiaua,dar până la urmă e nevoit s-o facă ,de fapt îl lasă pe cel rău să ne lovească,dar doar atât cât consideră Dumnezeu că e bine.Numai că dacă ne doare și suntem nefericiți fie din cauza vreunei boli sau a eșecului din relațiile pe care le avem cu cei din jur, e bine să deschidem ochii larg,Dumnezeu nu ne-ntinde mâna doar când avem nevoie de el ca să ne scoată din groapă,dorește să ne țină de mână tot timpul,să uităm de fericirea din vârful cozii și să intrăm în linie dreaptă.

  Abia când încercăm cu adevărat să-l cunoaștem pe Dumnezeu ne dăm seama cât de ologi suntem și cât de orbiți am fost de diavol. dar așa ologiți de cel rău cum suntem avem credința și dragostea necesară , dar de la bunul Dumnezeu, să ne ridicăm de jos și să-ncercăm să sprijinim și pe alții care se consideră întregi fără Dumnezeu dar ologiți de nefericire și să ne rugăm pentru ei pentru că ei nu știu și nu pot să o facă.Diavolul i-a orbit și le-a furat  și simțirea.Și știți care-i minunea?Atunci Dumnezeu se îndură de cel orb și trimite lumina peste el și-l forțează să deschidă ochii.Omul fără Dumnezeu e orb de trei ori.Umblă legat la ochi prin întuneric,Dumnezeu îi scoate legătura de la ochi și-i trimite și lumina, el trebuie doar să-i deschidă.Abia atunci va reuși să-și vadă sufletul ologit de el nu de soartă și să ceară vindecare de la Dumnezeu