Despre multe, nevăzute...

   Am spus în articolul precedent că vampirismul energetic este înfăptuit doar de duhuri necurate si nu de oameni.Chiar și pentru banalul deochi tot diavolul este vinovat.Se prinde ca o lipitoare de omul frumos sau plin de farmec,de multe ori de copiii mici care sunt cei mai vulnerabili, fiindcă nu suportă frumusețea.Nu cred că deochiul se-ntâmplă întotdeauna cu îngăduința lui Dumnezeu dar este alungat cu voia sa.De obicei deochiul se alungă ori cu un descântec care nu are leac decât dacă este furat,ori cu rugăciunea '' Tatăl nostru'' care după părerea mea ar fi opțiunea corectă..Descântecul este mai mult un soi de blestem îndreptat împotriva celui vinovat pentru deochi, blestem care niciodată nu se împlinește (nu cred că i-au crăpat cuiva țâțele sau altcuiva testiculele,sau a chelit cineva fiindcă a deocheat) dar face să dispară răul din omul deocheat.De fapt diavolul care acționează asupra acestuia furându-i energia pleacă nu fiindcă ar fi speriat de descântec, ci doar ca să întărească credința că deochiul este făcut de oameni.Mai nou din perspectiva explicațiilor de ultimă modă,ar fi un soi de vampirism energetic, un transfer de energie de la un om la altul realizat prin mecanisme încă neexplicate.Nimic mai fals!Diavolul nu plimbă energia de la un om la altul și mecanismele acelea încă neexplicate nu există,diavolul fură energia  atât.Și dacă deochiul dispare după ce este spusă de mai multe ori rugăciunea''Tatăl nostru'' e de la sine înțeles că diavolul nu o suportă.
   Cât despre deochiul cu ochi rău , acesta e tot o apă în care se scaldă cu și mai multă plăcere diavolul Chiar dacă e făcut conștient și intenționat de către oamenii care cred că au puteri magice,nu concentrarea și puterea gândului face treaba ci diavolul.Omul e doar un înșelat , o marionetă care nu-și vede sforile,atât.
   De multe ori m-am întrebat dacă  diavolul îmi ghicește gândurile și nici până azi nu sunt sigură că am aflat răspunsul,dar un lucru știu sigur, chiar dacă poate nu îi este îngăduit de la Dumnezeu să ni le afle atunci,pe loc,și trebuie să ne scormonească prin subconștient atunci când dormim ca să afle cu exactitate ''scenariul''gândurilor noastre,diavolul ne simte răspunsurile la gândurile trimise de el  și de asemenea simte și diferențiază natura celorlalte gânduri.E ca un aparat ce-nregistrează și măsoară frecvențe .PE DIAVOL NU ÎL PUTEM MINȚI!Minciuna are frecvența ei și diavolul o simte.E o mare păcăleală să credem că demonii pleacă dacă ne prefacem învinși și facem ce vor ei,cu gândul că vor pleca și ne vom întoarce după aceea liniștiți la Dumnezeu.Diavolul pleacă fiindcă și-a făcut suma nu fiindcă l-ai păcălit tu.Nu tot ce se scrie pe site-urile despre vampirism energetic e adevărat și demonii nu sunt proști ci doar fac pe proștii.
   Să fiu mai explicită.Gândul rău are o frecvență foarte joasă doar e trimis de cel rău,gândul obișnuit legat de lucrurile banale o altă frecvență și gândurile care ne leagă puternic de Dumnezeu o frecvență foarte înaltă. Rugăciunea ,de exemplu.Poți să spui ''Tatăl nostru'' mecanic ca pe o poezie și chiar să te gândesti în același timp la altceva sau poți să te rogi conștient,participând la fiecare cuvânt cu simțirea ta.Diferența de frecvență este foarte mare.De unde știu?Păi despre frecvențe am aflat de pe net dar despre reacția celui rău la aceste frecvențe vă pot vorbi din proprie experiență.Demonii îmi spun că mă urăsc și-mi schimonosesc fața de câte ori nu le place ce gândesc sau poate doar simt frecvența pe care mă aflu .Mă rog, acest lucru se-ntâmplă doar când li se permite să-și manifeste ura și furia,pentru că sunt controlați de Dumnezeu și au asupra mea o putere limitată.Și chiar dacă în interior sunt calmă și-mi doresc o cât mai mare apropiere de Dumnezeu, fața mea seamănă cu cea a unei fiare gata să muște din zăbrelele cuștii în care e închisă, sau cu cea a unei maimuțe urlătoare care doar mimează strigătul fiindcă sunetul nu iese. Așa a hotărât Dumnezeu,binecuvântat să fie,ca în marea lui îndurare să nu le dea voie demonilor să se manifeste în mine prin țipete sau vorbe care să le exprime ura,ura care răzbate afară doar prin grimase și gemete de furie.Nu cuvintele sau gândurile goale îi deranjează ci simțirea sinceră, comuniunea cu Dumnezeu.
   N-aș vrea să mă-nțelegeți greșit.Am vorbit de multe ori despre manipulare,fiindcă am simțit atât fizic cât și psihic presiunea celui rău asupra mea.Știu în mare parte ce tertipuri folosește ca să supună voința omului și știu ce putere are.Dar mai știu că avem LIBERUL ARBITRU unul din darurile de preț de la Dumnezeu care este practic învelișul Eu-lui nostru.E cel care ALEGE în care  parte tragi , ce asculți gândul bun de la Dumnezeu sau gândul rău și ce DEZVOLȚI în continuare.Această dezvoltare presupune  aportul Eu-lui tău cu tot ce reprezintă atunci când acceptăm ajutorul lui Dumnezeu și doar în parte  atunci când ne lăsăm manipulați de cel rău și lăsăm simțirea înrobită de diavol să ne fie stăpână.Cât despre simțirea noastră,pentru diavol e o adevărată plăcere să se folosească de ea .Și nu cheltuie cine știe ce energie ca să ne păcălească simțurile,fiindcă organismul uman e astfel programat încât reacționează precum ''câinele lui Pavlov''.Nu e nevoie uneori decât de''scânteia'' de început și de câțiva stimuli(gânduri, imagini, senzații plăcute)pentru ca apoi corpul nostru să-și fabrice singur senzațiile.Se spune ''Inimii nu poți să-i poruncești''de inimă legând tot ceea ce simte trupul și refuză mintea dar ar trebui să ne gândim că organismul nostru de multe ori''funcționează'' ca un tren care a prins viteză și ori tragem semnalul de alarmă apelând la Dumnezeu și la rugăciune , ori obișnuim corpul să reducă viteza și chiar dacă nu conștientizăm ,acest lucru se realizează tot cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Poate că am înțelege mai bine lucrurile dacă am lua ca adevăr vorbele din vechime care spun că fiecare om are lângă el un înger care-l sfătuiește și îl apără și-un drac care-l ispitește.Dar dacă ei nu se văd și nu vorbesc cu noi direct, considerăm că toate gândurile sunt ale noastre și sunt produsul spiritului, al voinței și-al simțirii ce se manifestă în noi și vorbele din vechime sunt luate drept basm.
Ori în momentul în care cineva îți vorbește în minte și știi că acela nu e gândul tău ,când dialoghează cu tine, ajungi să te crezi ori nebun ori posedat,ori binecuvântat, depinde de efectul pe care-l au asupra ta musafirele gânduri,dar nu întotdeauna cântărești corect situația.Adevărul este că ''basmul'' există și Dumnezeu nu ne-a aruncat pe pământ ca să fim hrană energetică pentru draci,să fim batjocura lor, doar așa ca să vedem cât de greu este fără Dumnezeu.Grija lui e permanentă, avem îngerul păzitor ,e darul nevăzut cel mai de preț,prin el ne trimite Dumnezeu gândurile bune și preîntâmplă multe lucruri rele, pentru ca noi să le putem evita.Stă la ușa gândurilor noastre și are grijă ca liberul nostru arbitru să fie respectat, ne sfătuie și ne apără trupul cu care dracii ar putea face ce vor dacă ar fi lăsați.
    Cu ani în urmă am avut o ispită puternică de la duhul desfrânării.De fapt de duhul acesta am fost urmărită toată viața.La început  a mă gândi la un alt bărbat decât la bărbatul meu nu mi se părea un păcat dacă totul rămânea doar în mintea mea și nu răzbătea afară nimic.Respingeam avansurile altor bărbați ,știam că nu sunt făcută pentru a înșela dar în mintea  mea îmi rezervam ''micuța'' plăcere de a face scenarii. Cu alte cuvinte îmi înșelam bărbatul cu gândul,Dar mi s-a întâmplat să mă gândesc adică să iubesc așa doar în gândul meu ,cu aceeași intensitate și trei bărbați în același timp,ceea ce mi s-a părut anormal.Și am început să mă întreb de unde îmi vin mie toate acestea și mi-am dat seama că sunt ispite de la cel rău.Dar aveam încredere în mine și credeam că e de-ajuns ca să ies din ispită să mă cert singură în oglindă și să scot în față toate motivele ce m-ar determina  să fiu o femeie la locul meu chiar și în cel mai ascuns gând.Credeam că sunt mai puternică decât cel rău din moment ce nu reușea să mă determine să calc strâmb,ba chiar am avut curajul ,ca să nu zic nesăbuința să zic când cel rău își desfășura arsenalul de ispitiri' ''Ce-ai să-mi faci Satană?Eu de linia asta nu trec!''.Și -atunci ispitele au năvălit peste mine grămadă, nu puteam să-mi țin treaz gândul nici măcar 30 de secunde,nu puteam să mă concentrez la treburile pe care le aveam de făcut, făceam eforturi să dialoghez cu ceilalți și să nu pierd șirul vorbelor, îmi era foarte greu să mă comport normal.Gândul meu zbura mereu la persoana la care nu voiam să mă gândesc,mintea mea era un câmp de bătălie în care dușmanul murea și reînvia poate de două ori pe minut.Tot timpul trebuia să-mi păzesc spatele,să nu-mi strecoare din nou ispita în suflet dulce și intensă.Mă obosise enorm această luptă.Simțeam că-mi apasă doi bolovani grei ,unul pe cap și altul pe piept, respiram greu mă sculam noaptea sufocându-mă,aveam  un tremur nervos în tot corpul.După trei zile, când am simțit că nu mai pot, am căzut în genunchi și i-am cerut plângând ajutorul lui Dumnezeu.Mi-am dat seama că fără ajutorul lui Dumnezeu,diavolul mătură pământul cu mine, că poate n-aș fi trecut acea linie dar în mod sigur în scurt timp aș fi înnebunit sau mi-aș fi îmbolnăvit inima în așa hal încât viața mea ar fi fost mult mai scurtă.
    Și s-a întâmplat minunea.Dumnezeu mi-a luat, cât ai clipi,după ce m-am  rugat și mi-am cerut iertare, bolovanii ce-mi apăsau pe inimă și pe creier, eram din nou normală, gândeam limpede și ispita dispăruse.
    Abia de curând am înțeles cu adevărat semnificația acelei lecții căci pentru mine a fost o lecție ,și au trecut mai bine de 10 ani de-atunci.Atunci am crezut  că am fost pedepsită pentru mândrie și am lăsat-o mai moale cu încrederea nesăbuită în ''forțele'' mele proprii.Astăzi știu cât de mult contează ajutorul îngerului păzitor care atunci s-a dat la o parte fiindcă așa i-a cerut Dumnezeu ,lăsându-mi liberul arbitru descoperit.
   Păcat că nu ne dăm seama ce minune avem lângă noi tot timpul,cum ne apără, cum ne sfătuie,cum ne ajută și cât de multe ne rabdă, atât de multe!E cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva vreodată dar nu-l putem vedea și nu putem simți dragostea lui.Și asta o spun eu ,o demonizată nu o sfântă,fiindcă știu cât de greu e atunci când nu-l mai ai alături de tine.