Noi oamenii suntem la mijloc. Într-o parte diavolul în cealaltă Dumnezeu și două alternative pentru eternitate raiul sau iadul Majoritatea șterg aceste alternative ,mai ales cei tineri.Dumnezeu e prea departe și dracul e mai mult o poveste, un fel de spiriduș care ne îndeamnă la rele și dacă greșim avem grijă să atenuăm din vină dând vina pe temperament, pe nervi, toată lumea are nervi și mai ales nimeni nu-i are de oțel...Dăm vina pe slăbiciunile noastre, pe cei care ne ispitesc, pe circumstanțe pe pofte dar numai pe dracu' nu dăm vina, aproape că nici nu există.Dar e bun totuși la ceva,e un fel de baltă plină cu noroi în care putem trânti pe toți cei care ne supără sau care nu ne plac din cine știe ce motive,E cum s-ar spune ajutorul nostru care spurcă tot ce vrem să spurce și ne folosim de el atât de des încât ne-a intrat în sânge și-am devenit la fel de spurcați ca și el.De la nervi și supărare ,pomenit mai rar adică ,ajungem să-l pomenim în orice împrejurare și-atunci când suntem calmi sau veseli.Ajungem să ni-l însușim, e de-al nostru,dar noi nu suntem ai lui nuuuu...noi suntem doar oameni cu defecte,cine n-are defecte?Și cu păcaaaate...dar cine n-are păcate?Să arunce piatra dacă poate cineva!
Mda...lumea-i plină de defecte și e dată dracului dar nu a dat-o Dumnezeu noi ne-am dat lui.Dracul nu e doar un cuvânt e DRACUL și l-am scris cu majuscule nu fiindcă l-aș respecta ci fiindcă eu demonizata știu ce putere are,mă rog, atât cât a fost lăsat să se manifeste în mine, știu cum lucrează în oameni atât cât a orânduit Dumnezeu să aflu și fără ajutorul lui Dumnezeu e imposibil să te lupți cu el.Dracul nu e doar un cuvânt e o realitate care chiar dacă nu se vede ne guvernează fiindcă noi îi permitem asta și uneori ne place guvernarea lui,ne place otrava asta dulce a păcatului,dar otrava tot otravă rămâne.Și ucide, ucide sufletul din noi,suflarea aceea dumnezeiască pe care am primit-o încă din pântecele mamei.Nu vă amăgiți diavolul n-are slăbiciuni pentru noi are doar o ură nemăsurată și caută prin toate mijloacele să-l determine pe Dumnezeu să-l lase pe om în ghearele lui, să rupă legătura care ne ține legați de Creator și lucrează cel mai mult la nivelul gândurilor,nebănuit de mult.Practic cel rău îl ispitește pe Dumnezeu prin intermediul omului îl forțează să renunțe temporar sau definitiv uneori la grija și ajutorul pe care-l dăruiește omului pentru că acestuia îi place să creadă că e propriul său stăpân și Dumnezeu e de folos doar la nevoie.Sau poate ai dragoste față de Dumnezeu dar n-ai destulă smerenie, descoperi cât de puternic ,cât de mare este dar nu realizezi pe deplin ce-i datorezi lui Dumnezeu și nu te lași ghidat,deci nu-nțelegi ascultarea,ba mai mult îi faci planuri lui Dumnezeu închipuindu-ți cât de bine va fi când ți se vor îndeplini dorințele făcând scenarii care poate par inofensive dar nu sunt fiindcă vin de la diavol și te fac să te împăunezi cu ce n-ai realizat încă.Practic diavolul îi vinde omului blana ursului din pădure și omul încearcă la rândul lui fără să-și dea seama să i-o vândă lui Dumnezeu cu pretenția ca aceasta să ajungă tot la el sub formă de cadou.
E bine să avem un țel în viață,să muncim pentru a ni se îndeplini visele dar să nu uităm de Dumnezeu căci El este Domnul sub oblăduirea căruia totul ne-ar fi mult mai ușor.Deci trebuie să ne rugăm să ne-ajute în orice lucru bun pe care-l facem ,să facem alegerile corecte când avem de unde alege și când nu avem de ales să acceptăm fără să ne răzvrătim împotriva Lui,răzvrătirea nu ne face niciun bine,Când te răzvrătești vezi doar ușa care ți s-a închis în nas și faci tot posibilul să o dărâmi,și după ce obosești încercând,zaci lângă ea plin de amar și nu observi că la doi pași de tine Dumnezeu a deschis o fereastră , nu vezi lumina care intră prin ea vezi doar ușa închisă.
Omul e ca un cal sălbatic ,nu-i place hamul lui Dumnezeu și din păcate câtă vreme nu se lasă domesticit e călărit de diavol care îi dă cu o măiestrie deosebită iluzia libertății, o libertate care-l consumă inutil și-l istovește în cele din urmă.Și poate că aceasta ar fi o pierdere de-o viață dacă sufletul ar pieri odată cu omul dar e o pierdere pentru eternitate și o suferință nemăsurată în iad de care Dumnezeu încearcă din răsputeri să ne ferească.Dar pentru mulți iadul e doar o poveste și Dumnezeu este departe
Dacă am fi atenți la gânduri am observa că-n mare parte dintre ele e ascunsă mândria,sau duc la ceva , o situație care poate fi o amintire sau poate doar o plăsmuire, un vis cu ochii deschiși în care suntem grozavi și ne simțim grozav de bine ,sau poate e ceva din prezent care trebuie luat ca atare, judecat la rece ,fără mândrie fie că e vorba de un conflict fie de o realizare.Și de aici pornește totul de la mândrie.Când visăm cu ochii deschiși oricât de benefic ar părea pentru psihicul nostru acest lucru , nu facem decât să-i luăm lui Dumnezeu dreptul de a ne aranja viitorul așa cum știe El mai bine și când ne mândrim la nesfârșit cu o realizare sau cu o vorbă bună dăruită cuiva, sau cu o faptă bună uităm că tot ce-i bun în noi e de la Dumnezeu.Și când apostrofăm pe cineva chiar dacă avem dreptate trebuie să fim atenți de la ce nivel facem lucrul acesta, de pe ce treaptă, căci dacă o facem de undeva de mai sus nu reușim decât să facem o gaură în raiul pe care încercăm să-l construim.
Dracul nu e doar un cuvânt,e cel care ne trage spre marginea prăpastiei si-așteaptă cu multă răbdare momentul când va putea în sfârșit să ne facă vânt în prăpastia din care nici mâcar Dumnezeu nu ne mai poate scoate fiindcă respectă alegerea noastră.
Tu ce alegi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu